Formarea Sistemului Solar

Sistemul Solar s-a format într-o nebuloasă solară – un nor mare de gaz şi praf, acum 4.56 miliarde de ani.

Sub influenţa gravitaţiei, norul s-a prăbuşit şi a căpătat forma unui disc turtit cu o regiune centrală densă (protosoarele) şi regiuni periferice difuze (discul protoplanetar). Pe măsură ce se contracta, discul a început să se rotească mai repede, iar temperatura din regiunea centrală a crescut.

Instabilităţile din discul rotitor au dus la condensarea unor regiuni din interiorul lui, care au format mai multe inele de materie. În aceste inele s-au format s-au format foarte lent planetezimale (foto) cu diametrul de câţiva km – mari corpuri de rocă sau de rocă şi gheaţă. Acestea s-au format prin acreaţia unor particule mult mai mici. Datorită gravitaţiei, ele s-au atras şi s-au ciocnit, formând planete. În regiunea cea mai apropiată Soarelui, temperatura era foarte mare şi numai rocile şi metalele au putut rezista căldurii. Astfel, s-au format patru planete stâncoase – Mercur, Venus, Pământ, Marte. La început, toate aceste planete au fost în stare fluidă, mai apoi solidificându-se parţial.

 

În partea exterioară a discului, corpurile formate din planetezimale de rocă şi gheaţă au atras, datorită mărimii lor semnificative cantităţi mari de gaz în jurul lor. În acest mod s-au format planetele de gaz uriaşe – Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. La scurt timp, protosoarele a devenit o stea adevărată.

Multe din resturile de planetezimale au devenit comete şi asteroizi. Un exemplu este asteroidul Ida, aflat în imaginea de mai jos.

Anunțuri