Jupiter – Date generale

Distanţa medie faţă de Soare: 778, 3 milioane km
Temperatura la suprafaţa norilor: -110⁰ C
Diametru: 142 984 km
Volum (Pământ = 1): 1 321
Număr de sateliţi: 63
Perioadă de rotaţie: 9,93 ore
Perioadă de revoluţie  (lungimea unui an): 11,86 ani tereştri
Masă (Pământ = 1): 318
Gravitaţia la suprafaţa norilor:  2,53
Observare: este o planetă strălucitoare, uşor de observat. Chiar la cea mai slabă magnitudine a sa, Jupiter străluceşte mai puternic decât Sirius, cea mai strălucitoare stea. Se vede cel mai bine la opoziţie, o dată la 13 luni.

Mercur – Date Generale

Distanţa medie faţă de Soare –  57.9 milioane km;
Temperatura la suprafaţă –   -180 °C până la 430 °C;
Diametru – 4 875 km;
Volum (Pământ =1) –  0.056;
Numărul de sateliţi –  0;

Perioada de rotaţie –  59 de zile terestre;

Perioada de revoluţie –  88 de zile terestre;

Masa (Pământ =1) –  0.055;

Gravitaţia la Ecuator (Pământ =1) –  0.38;

Observare – poate fi văzut doar câteva zile pe lună, în zori sau la asfinţit.

Un cutremur solar

Cu ajutorul observatorului solar SOHO a fost analizat primul cutremur solar, în iulie 1996. Acesta a fost echivalent cu un cutremur cu magnitudinea de 11 grade de pe Pământ.
Undele seismice arătau ca valurile unui lac, dar aveau o înălţime de 3 km şi s-au propagat cu o viteză maximă de 400 000 km/h.
Timp de o oră, undele au parcurs o distanţă de zece ori mai mare decât diametrul Pământului, înainte de a dispărea în suprafaţa incandescentă a Soarelui.

Soarele – Date generale

Distanţa medie faţă de Pământ – 149,6 milioane km;

Temperatura la suprafaţă – 5 500 °C;

Diametru la Ecuator – 1,4 milioane km;

Magnitudine aparentă –   -26,7;

Perioada de rotaţie – 34 de zile terestre;

Masă (Pământ = 1) – 333 000;

Urbain Le Verrier

Urbain Le Verrier s-a născut acum 200 de ani. A fost un matematician şi astronom francez.

A studiat neregularităţile orbitei lui Uranus şi a prevăzut existenţa planetei Neptun, căreia i-a calculat poziţia în 1846. El i-a cerut astronomului german Johann Galle să caute planeta Neptun şi, după numai o ora, planeta fusese găsită.

Pierre-Simon Laplace

Pierre Laplace a trăit între 1749 şi 1827 şi a fost un matematician francez.

A dezvoltat ipoteza nebuloasei – idee propusă iniţial de filozoful german Immanuel Kant. Potrivit acesteia, Sistemul Solar s-a format în urma contractării unei nebuloase de gaz enorme. Aceasta este teoria despre formarea Sistemului Solar cea mai larg acceptată în prezent.

O altă contribuţie a lui Laplace la progresul ştiinţei a fost analiza forţelor complexe de atracţie gravitaţională dintre planete. El a cercetat posibilele efecte a acestor forţe asupra Sistemului Solar şi a ajuns la concluzia că Sistemul Solar este inerent stabil.

Stephen Hawking

Toată lumea a auzit de Stephen Hawking. În ciuda handicapului fizic sever provocat de o afecţiune a neuronilor motori, fizicianul englez cu un IQ de 160 a contribuit semnificativ la dezvoltarea cosmologiei.

El a prevăzut că imediat după Big Bang s-au format găuri negre mici şi, combinând teoria cuntică cu relativitatea generală, a arătat că găurile negre pot crea şi emite particule subatomice – radiaţia Hawking.