Interiorul stelelor

Astronomii pot vedea la o adâncime de 500 km sub suprafaţa Soarelui cu ajutorul telescoapelor optice. Dar, din cauza razei solare de 700 000 km, un volum uriaş nu poate fi observat direct.

Încă din anii 1920 astrofizicienii au calculat că centrul Soarelui are o temperatură de aproximativ 15 milioane grade C şi o densitate de aproximativ 150 de ori mai mare decât a apei.

În 1939, fizicianul Hans Bethe a arătat că procesele nucleare care au loc în aceste condiţii extreme transformă lent hidrogenul în heliu, degajând cantităţi enorme de energie prin distugerea masei. Extinzând acest model s-a demonstrat că heliul este transformat în carbon şi oxigen în stelele uriaşe iar în cele mai masive stele sunt produse elemente mai grele – cobalt, fier.

În anii 1960 au apărut şi primele detectoare de neutrini, pentru a detecta particule subatomice emise in urma fuziunilor nucleare în Soare. Din anii 1970, tehnica helioseismologiei le-a permis astronomilor să monitorizeze rezonanţa undelor sonore în interiorul Soarelui,  pentru a-i descrie structura în detaliu.

Îmbogăţirea Cosmosului

În timpul existenţei şi al sfârşitului lor (hipernove), primele stele masive au creat noi elemente chimice şi le-au împrăştiat în Spaţiu. Prin fuziunile nucleare din centrele lor fierbinţi, s-au format elemente noi – oxigen, carbon, siliciu, fier. În timpul violentelor dispariţii, s-au format elemente mai grele decât fierul, precum bariul şi plumbul.

Stelele din generaţiile a doua şi a treia, mai mici decât megastelele primordiale, s-au format mai târziu în mediul interstelar îmbogâţit. Aceste stele au creat mai multe dintre elementele mai grele, care au fost aruncate din nou în mediul interstelar de vânturile stelare sau de exploziile supernovelor. Fuziunile între galaxii şi eliberările de gaz din galaxii au produs alte amestecuri şi dispersări intergalactice.

Toate aceste procese de reciclare şi îmbogăţire a Cosmosului continuă şi astăzi. În Calea Lactee, elementele noi mai grele au fost esenţiale pentru formarea obiectelor, de la planete telurile la organisme vii.

Cassiopeia A (foto) este un rest de supernovă – o sferă de material îmbogăţit care se extinde în Spaţiu.

Elementele Chimice

Atomii nu sunt toţi la fel – ei pot avea un număr diferit de neutroni, protoni şi electroni. O substanţă formată dintr-un singur tip de atomi se numeşte element chimic şi i se dă un număr atomic egal cu numărul de protoni şi electroni. Există 90 de elemente chimice care apar în stare naturală.

Universul a fost format la început din cele mai uşoare elemente – H şi He. Celelalte elemente (O,C,Fe) au fost produse în stele şi în exploziile acestora.