Constelația scorpionului – origini, cultură și astrologie

Scorpius este una dintre cele mai vechi constelații, fiind una dintre cele 6 semne zodiacale originale. A fost introdusă de către astronomul grec Ptolomeu în secolul 2.

Babilonienii au numit această constelație MUL.GIR.TAB, ceea ce înseamnă “creatura cu un ac în flăcări”. De asemenea, cleștii scorpionului erau cunoscuți ca fiind  “Scările“ în Babilonia. Astăzi, scorpionul nu mai are clești, aceștia fiind tăiați de Iulius Cezar pentru a forma constelația Balanței.

În insula Java, oamenii numesc această constelație Banyakangrem (”puiul de lebădă“) sau Kalapa Doyong (”cocotierul aplecat”) din cauza formelor lor similare.

Semnul astrologic vestic al Scorpionului din zodiac (23 octombrie – 21 noiembrie) diferă de constelația astronomică și de semnul astrologic hindus din zodiacul sideral (16 noiembrie – 16 decembrie). Din punct de vedere astronomic, Soarele se află în constelația Scorpius timp de o săptămână – 23 noiembrie – 30 noiembrie.

Observarea stelelor din constelația Boötes

Alpha Boötis este Arcturus, care  înseamnă în limba greacă antică  “protectorul urșilor” și este așezată la piciorul stâng al “plugarului”, exact lângă constelațiile Ursa Major și Ursa Minor. Ea este a treia stea ca strălucire de pe cerul nopții și cea mai strălucitoare stea din emisfera nordică, având  o magnitudine aparentă de -0.04. Însă, Arcturus este deseori catalogată ca fiind pe locul patru la strălucire, în spatele stelei duble Alpha Centauri, aflată în emisfera sudică, ce are o magnitudine totală de -0.27. Cu toate acestea, Arcturus rămâne a treia cea mai strălucitoare stea individuală de pe cerul nopții, fiind urmată apoi, pe locul patru, de Alpha Centauri A, cea mai strălucitoare stea din constelația Centaurul.

Alpha Boötes este o gigantă portocalie, de tip K1.5 IIIpe,  caracterizându-se printr-un spectru de lumină și emisii liniare ciudate ( sintagma “pe” se referă la aceste emisii ciudate). Ea este aflată la o distanță de aproximativ 36.7 ani-lumină față de Soare  și are o luminozitate de cel puțin 110 ori cât luminozitatea acestuia.

 Seginus este steaua γ (Gamma) Boötis, o stea variabilă de tip spectral A7II, situată la 85 de ani-lumină de Pământ. Variațiile de strălucire ale stelei sunt cauzate de pulsațiile radiale și nonradiale de pe suprafața sa. Astfel, luminozitatea acesteia are o magnitudine cuprinsă între 3.02 și 3.07, cu o perioadă de 6.97 ore. Este pe locul patru din punct de vedere al strălucirii aparente, după Arcturus, Izar și Muphrid.

Bootes este formată, printre altele, și din stele duble, cea mai cunoscută și apreciată fiind Izar sau Epsilon Boötis, aflată chiar în inima constelației. Este mai dificil de observat cu ochiul liber, dar printr-un binoclu cu o aperură  de cel puțin 75 mm, putem distinge cu ușurință o strălucitoare stea portocalie și companionul acesteia de culoare albastră-verzuie. Cele două stele ne oferă unul dintre cele mai frumoase contraste dintre toate stelele duble. Ele se află la o distanță de 300 de ani-lumină de Pământ, steaua strălucitoare fiind o gigantă portocalie, iar cealaltă este o stea din secvența principală cu strălucire mai slabă.

Folosind un telescop mic, putem diviza ușor stelele duble K și Xi   Boötis. Stelele lui Kappa au magnitudini de 5 și 7, însă nu au legătură unele cu altele. Pe altă parte, Xi este o stea binară adevărată, ce conține două stele tot cu magnitudini de 5 și 7, dar care au o perioadă orbitală de 150 de ani. Putem observa că acestea au o strălucire caldă, galbenă-portocalie.

De asemenea, o putem observa pe Nu (Eta)  Boötis, o stea dublă de tip spectral G0 IV, cu componente de magnitudine 5 și cu o perioadă de 494 zile. Eta Boötis este cunoscută sub numele de Muphrid, cuvânt ce provine din limba arabă și este localizată aproape de Arcturus, la numai 3.24 ani-lumină depărtare de aceasta. Față de Pământ, se află la 37 de ani-lumină.

Stelele din Scorpius

Scorpius este una dintre cele mai mari și cele mai strălucitoare constelații.

Antares sau Alfa (α) Scorpii este o supergigantă roșie aflată în inima scorpionului,  ce  fluctuează între magnitudinea 0.9 și 1.2 o dată la patru sau cinci zile. În limba greacă, Antares înseamnă “Rivalul lui Ares“, Ares fiind regele grec al războiului. Steaua a primit acest nume din cauza strălucirii și culorii sale, similare cu cele ale planetei Marte (zeul roman al războiului). De asemenea, este una dintre cele patru Stele Regale ale antichității, alături de Aldebaran, Regulus, și Fomalhaut.  Pe cerul nopții, Antares ocupă locul 16 în clasamentul strălucirii. Este aflată la 600 de ani-lumină de Pământ, și se estimează că ar avea un diametru de 285-700 de ori mai mare decât cel al Soarelui. Din această cauză, companionul ei, o stea albastră fierbinte, este destul de greu de observat.

Delta (δ) Scorpii sau Dschubba (“frunte“) se află la mijlocul capului scorpionului și are o magnitudine de 2.3. În anul 2000 a crescut brusc în strălucire, ajungând la o magnitudine de 1.9. De atunci, a devenit o stea variabilă, oscilând între magnitudinile 2.0 și 1.6. Acest lucru însemnă că este a doua cea mai strălucitoare stea din Scorpius. Aflat la 402 de ani-lumină de Pământ, este un sistem de stele multiplu, o stea de tip spectral B fiind componentul principal.

Beta (β) Scorpii, numită și Graffias (“clești“), apare ca o stea binară, având componente de tip spectral B, de magnitudine 3 și 5 ce prezintă un contrast plăcut de culori – alb și verde-albăstrui. Acestea sunt și ele stele binare.

Omega (ω) Scorpii este tot o binară, formată din stele cu magnitudinea 4 ce au culori constrastante – albastru și galben.

Cu un telescop mic am putea diviza cu ușurință steaua Nu (υ) Scorpii în două stele de magnitudine 4 și 6.  De fapt, steaua numită și Jabbah este formată din cel puțin patru componente, împărțite în două perechi – una mai strălucitoare, formată din stele de tip B și alta mai slabă în strălucire, alcătuită din pitice de tip B. Acest sistem de stele se află la 437 de ani-lumină de Pământ, iar lumina sa iluminează marea nebuloasă IC 4592, aflată tot în Scorpius.

O stea binară este Mu (μ) Scorpii, vizibilă cu ochiul liber, cu stele de magnitudine 3 și 4. Ambele sunt stele alb-albăstre aflate la 822 de ani-lumină de Pământ.

Xi (ξ)  Scorpii este formată  dintr-o pereche de stele albe și portocalii de tip spectral F, cu magnitudine 4 și 7, și o altă pereche mai puțin strălucitoare, compusă din stele de tip K.

Cele două stele de la capătul cozii scorpionului, λ Sco and υ Sco, par să fie foarte apropiate și sunt uneori numite “Ochii pisicii”. Lambda Scorpii este situată la aproximativ 700 de ani-lumină distanță și mai este cunoscută sub denumirea de Shaula (”ac”). Este o stea variabilă multiplă, compusă dintr-o stea de tip spectral B, care este la rândul ei o stea triplă, și doi companioni mai slabi ca strălucire. Upsilon Scorpii sau Lesath (”mușcătura animalului otrăvitor”) este o altă stea fierbinte de tip spectral B, la 520 de ani-lumină distanță, ce are o luminozitate de 12,300 de ori mai mare decât cea a Soarelui.

RR Scorpii este cea mai strălucitoare stea variabilă cu perioadă lungă din constelație. Mangnitudinea sa vizuală oscilează între 5.0 – 12.4, la fiecare 281.45 zile

Constelația Scorpius – introducere

Luna iulie. Cea mai bună perioadă din timpul anului pentru a admira constelația sudică Scorpius în emisfera boreală. Aceasta este una dintre cele 12 constelații zodiacale, înfățișând un scorpion, a cărui coadă ridicată este marcată de un arc de stele ce se întinde într-o zonă bogată spre centrul galaxiei Calea Lactee. Se poate observa în sud, după apusul Soarelui.

Boötes – mitologie

În mitologia greacă, există mai multe mituri în ceea ce privește originea constelației. De exemplu, ea este descrisă ca reprezentând un păstor ce ține doi câini în lesă (constelația Canes Venatici) și un băț în cealaltă mână. Urmărind altă poveste, aflăm că Boötes este un plugar ce își conduce boul în constelația Ursa Major, fiind urmat de cei doi câini ai săi – Asterion și Chara  (constelația Canes Venatici).

De asemenea, Boötes este asociat cu Arcas, fiul lui Zeus și Callisto (fiica regelui arcadian Lycaon, la care Zeus se ducea la masă). Arcas a fost crescut de Lycaon, cel care într-o zi l-a omorât numai ca să vadă dacă Zeus era într-adevăr zeul suprem și dacă și-ar putea mânca propriul fiu. Însă Zeus a prevăzut această intenție și s-a răzbunat pe regele arcadian, transformându-l în lup și ucigându-i fii prin trăsnete. Apoi, l-a readus pe Arcas la viață.  În această perioadă, Hera, vrând să-și pedepsească soțul (Zeus) pentru infidelitate, a transformat-o pe Callisto într-un urs. Peste mulți ani, Arcas fiind adult, a întâlnit-o pe Callisto în pădure, dar nu și-a recunoscut mama și a început să o urmărească. De frică să nu o omoare chiar fiul ei, Callipso s-a ascuns într-un templu, un loc sacru unde accesul era interzis, oricine intra acolo, risca să fie condamnat la moarte. Văzând această întâmplare, Zeus a vrut să evite o posibilă tragedie și i-a așezat pe ambii pe cer – Callipso ca fiind Ursa Major și Arcas sub forma constelației Boötes.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O altă poveste ne spune că Boötes îl reprezintă pe Icarius, un om ce se ocupa cu creșterea strugurilor. Într-o zi, Icarius l-a invitat pe zeul roman Bacchus sau Dionis să îi vadă viile. Acea vizită l-a impresionat pe zeu și astfel, i-a spus lui Icarius rețeta  secretă de  producere a  vinului. Icarius a urmat rețeta primită și a reușit să producă vin, băutură ce i-a plăcut foarte mult. Apoi, el și-a chemat toți prietenii să o încerce. Însă, plăcundu-le prea mult, prietenii lui Icarius s-au trezit dimineața următoare cu mari dureri de cap și au crezut să Icarius a vrut să îi otrăvească. Astfel, ei au hotărât că prietenul lor merita o pedeapsă și l-au omorât pe Icarius pe când acesta dormea. Fiind foarte trist de moartea lui Icarius, Dionis l-a așezat  printre stele.

Într-un alt mit, Boötes este reprezentat de omul ce a inventat plugul. Datorită acestei invenții, se spune că Ceres, zeița agriculturii i-a cerul lui Jupiter să-l plaseze pe cer.

În Babilonul antic, constelația Boötes era cunoscută sub numele de SHU.PA și era asociată cu zeul Enil, liderul pantenonului babilonian și protectorul fermierilor.

Constelația Boötes – introducere

Boötes este o constelație greacă ce o  conține pe Arcturus  (Alpha Bootis) –  a patra cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții. Aceasta este cea mai strălucitoare stea aflată la nord de ecuatorul ceresc iar, odată ce am descoperit-o pe cer, putem trasa imaginar forma de zmeu a constelației Boötes, situată între constelațiile Draco, Ursa Major și Virgo, și cartografiată pentru prima dată de către astronomul grec Ptolomeu în secolul 2.

Constelaţia Gemeni

 Gemeni este o constelaţie zodiacală care îi reprezintă pe gemenii mitici, Castor şi Polux, fii reginei Leda din Sparta şi fraţii Elenei din Troia. Este uşor de identificat datorită celor mai strălucitoare două stele, numite după gemeni. Deşi etichetată Beta (β) Geminorum, Pollux este mai strălucitoare decât Castor sau Alfa (α) Geminorum.

Castor este o stea multiplă, aflată la 52 de ani-lumină de Pământ. Văzută cu ochiul liber, apare ca o singură stea, cu magnitudnea 1,6, dar, printr-un telescop mic cu o putere de mărire destul de mare, se observă o pereche strălucitoare alb-albăstrie. Cele două stele formează o binară, cu o perioadă orbitală de 470 ani, şi care are drept companion o pitică roşie de magnitudine 9. Aceste trei stele sunt de fapt binare, companionii lor fiind invizibili printr-un telescop mic. Pollux este o gigantă portocalie, la 34 de ani-lumină de Pământ.

La picioarele gemenilor se găseşte roiul deschis M35. Când cerul este senin, roiul poate fi văzut cu ochiul liber, dar este mult mai uşor de găsit cu binoclul, prin care apare ca un petic elongat, eliptic de lumină, având lăţimea aparentă egală cu Luna plină.

Cu ochiul liber, sunt vizibile şi două stele variabile – Zeta  (ζ) Geminorum – o cefeidă variabilă ce oscilează între magnitudinile 3,6 şi 4,2, la fiecare 10,2 zile, şi Eta (η) Geminorum – o gigantă roşie, a cărei strălucire variază între 3,1 şi 3,9.

Gemeni conţine, de asemenea, nebuloasa NGC 2392 – o nebuloasă planetară cu un disc albăstrui similar ca dimensiune cu cel al globului lui Saturn, vizibil printr-un telescop mic. Este nevoie de aperturi mai mari la telescop pentru a observa tivul înconjurător de gaz al nebuloasei, ce seamănă cu parka unui eschimos. De aceea, această nebuloasă este numită popular Eschimosul sau Faţă de Clovn.