Organismele Vii

Ce este un organism viu?

Biologii sunt de acord că un organism viu este o entitate vie care se poate reproduce şi, în timp, să evolueze. Dar care sunt celelalte caracteristici? A fost apariţia vieţii pe Pământ doar o întâmplare fericită – rezultatul unei serii de evenimente extrem de improbabile – sau mai există viaţă şi în alte părţi ale Universului ?

Astăzi, se caută răspunsuri la aceste întrebaări analizând formele de viaţă de pe Pământ. Există multe divergenţe de opinie privind definirea unui organism viu. De exemplu, nu se ştie sigur dacă virusurile sunt organisme vii. Deşi se înmulţesc, nu există sub formă de celule şi nu au mecanism biochimic propriu. Nu este sigur nici dacă alte caracteristici obişnuite ale vieţii de pe Pământ, precum folosirea apei  în stare lichidă, ar tebui să definească şi viaţa extraterestră.

Îmbogăţirea Cosmosului

În timpul existenţei şi al sfârşitului lor (hipernove), primele stele masive au creat noi elemente chimice şi le-au împrăştiat în Spaţiu. Prin fuziunile nucleare din centrele lor fierbinţi, s-au format elemente noi – oxigen, carbon, siliciu, fier. În timpul violentelor dispariţii, s-au format elemente mai grele decât fierul, precum bariul şi plumbul.

Stelele din generaţiile a doua şi a treia, mai mici decât megastelele primordiale, s-au format mai târziu în mediul interstelar îmbogâţit. Aceste stele au creat mai multe dintre elementele mai grele, care au fost aruncate din nou în mediul interstelar de vânturile stelare sau de exploziile supernovelor. Fuziunile între galaxii şi eliberările de gaz din galaxii au produs alte amestecuri şi dispersări intergalactice.

Toate aceste procese de reciclare şi îmbogăţire a Cosmosului continuă şi astăzi. În Calea Lactee, elementele noi mai grele au fost esenţiale pentru formarea obiectelor, de la planete telurile la organisme vii.

Cassiopeia A (foto) este un rest de supernovă – o sferă de material îmbogăţit care se extinde în Spaţiu.

Primele stele

Primele stele s-au format la 200 de milioane de ani după Big Bang şi erau compuse, aproape în întregime din hidrogen şi heliu, pentru că nu existau alte elemente.

Fizicienii cred că nebuloasele, în care se formau aceste stele, s-au condensat în aglomerări mai mari decât cele de astăzi. Stelele erau probabil foarte mari şi foarte fierbinţi,  având o masă de la 100 până la 1 000 de ori mai mare decât a Soarelui. Acestea au existat, probabil, doar câteva milioane de ani înainte de a sfârşi ca hipernove – evenimente asociate azi cu formarea găurilor negre şi cu explozii violente de raze gamma.

Lumina ultraviolet emisă de stelele masive ar fi putut declanşa reionizarea hidrogenului – transformându-l din nou dintr-un gaz neutru în gazul ionizat (cu sarcină electrică) de astăzi.