Energia Neagră

Noile descoperiri au rezultat în urma studiilor asupra unor supernove de tip la (foto) din galaxii îndepărtate.

Analizând stălucirea aparentă a acestora se pot calcula distanţele la care se află şi, comparând aceste distanţe cu deplasările spre roşu ale galaxiilor în care se găsesc, se poate calcula cât se repede s-a extins Universul în diferite perioade.

Calculele au arătat că expansiunea Universului accelerează şi că o forţă de respingere se opune gravitaţiei, făcând materia să se dezintegreze. Această forţă a fost numită energie neagră. Natura ei exactă nu este cunoscută, deşi pare similară cu forţa opusă gravitaţiei, menţionată de Albert Einstein în cadrul relativităţii generale şi numită  „constantă cosmologică”.

Existenţa energiei negre există lipsa din Univers a masei-energie necesare pentru ca acesta să fie plat şi modifică numărul situaţiilor posibile în viitorul Universului.

Anunțuri

Big Crunch şi Big Chill

Până de curând, cosmologii credeau că un singur factor, densitatea de masă-energie a Universului, va determina soarta Universului. Densitatea masei şi a energiei au fost măsurate simultan, pentru că Einstein a demonstrat că acestea sunt echivalente şi interschimbabile.

Astfel, s-a calculat că, dacă densitatea ar depăşi valoarea critică, gravitaţia ar determina încetarea expansiunii Universului şi prăbuşirea lui printr-o mare implozie – Big Crunch. În acest scenariu, toată materia şi energia s-ar prăbuşi într-o singularitate infinit de densă şi de fierbinte, într-un fel de Big Bang inversat. Acest lucru nu s-ar putea întâmpla decât peste 10 miliarde de ani.

Dar, dacă densitatea Universului ar fi mai mică sau egală cu valoarea critică, Universul s-ar extinde la infinit, deşi viteza lui de extindere ar fi treptat redusă de gravitaţie. În acest caz, Universul ar cunoaşte un proces îndelungat de răcire – Big Chill, în urma căruia ar dispărea.

Cercetările au dus la descoperirea faptului că Universul are proprietăţi care sugerează că este aproape „plat” şi are o densitate egală cu exact valoarea critică.

Soarta lui părea să fie expansiunea eternă. Totuşi, la sfârşitul anilor 1990 au avut loc noi descoperiri care au arătat că expansiunea Universului nu încetineşte.