În 1610, Galileo Galilei descoperea inelele lui Saturn – cele mai întinse, mai mari şi mai spectaculoase din Sistemul Solar.
Aceste inele nu sunt altceva decât aglomerări de fragmente distincte de gheaţă de apă murdară, care descriu orbite individuale în jurul lui Saturn. Fragmentele au dimensiuni diferite, de la particule de praf, la blocuri cu diametrul de câţiva metri. Fiind foarte reflectante, inelele sunt strălucitoare şi foarte uşor de observat.
Inelele individuale sunt identificate prin litere în ordinea descoperirii – C, B şi A se obsevă foarte uşor, F,G şi E se află în exteriorul acestora, iar D este în interiorul inelului C.