Stele variabile având o perioadă de pulsare cuprinsă între 1-50 de zile, acestea sunt stele de populația a II-a – obiecte vechi, de mase reduse și de obicei sărace în metale (astronomii se folosesc de cuvântul „metale” pentru a se referi la orice alt element chimic în afară de hidrogen și heliu). La fel ca în cazul cefeidelor clasice, o relație între luminozitate și perioada de pulsare poate fi aplicată pentru cefeidele de tip II.
La început, acestea erau cunoscute sub denumirea de variabile W Virginis, însă în ziua de azi ele sunt clasificate în trei categorii în funcție de perioada de pulsare: stelele cu o perioadă de 1-4 zile fac parte din subclasa BL Herculis, cele ale căror perioadă este de 10-20 aparțin subclasei W Virginis, iar stelele cu perioade mai mari de 20 de zile fac parte din subclasa RV Tauri.
Deoarece stelele cefeide de tip II respectă o relație între luminozitate și perioadă dar sunt mai slabe în strălucire decât cefeidele clasice, ele sunt folosite pentru aflarea distanțelor până la centrul Galactic, alte galaxii și roiuri globulare.
Cele mai luminoase astfel de stele și totodată cele având cele mai mari perioade au fost descoperite dincolo de Grupul Local, în galaxiile NGC 5128 și NGC 4258.
Galaxia NGC 5128 sau Centaurus A © Nasa
Pagina de Astronomie 