Orbita planetei Saturn

Dacă am fi pe Saturn, un an (perioada de revoluţie) ar dura 29,46 ani tereştri! Dar deja probabil că ştiţi că acest gigant gazos nu poate întreţine viaţa. La prima vedere pare doar un mediu ostil, total diferit de frumoasa noastră planetă. Dar ştiaţi că totuşi există o asemănare ?

Saturn este înclinat faţă de planul orbital cu 26,7⁰ – un unghi puţin mai mare decât înclinaţia axei Pământului.

Acest lucru înseamnă că, în timp ce planeta se mişcă pe orbită, polii sunt orientaţi alternativ către Soare. Vă sună cunoscut ?

Modificarea orientării lui Saturn faţă de Soare se vede de pe Pământ sub forma închiderii şi deschiderii aparente ale sistemului de inele al planetei. De exemplu, la începutul unei perioade de revoluţie, inelele se văd din margine. Apoi, în timp ce planeta se roteşte şi polul nord se orientează spre Soare, o parte tot mai mare a inelelor se vede deasupra.Pe măsură ce polul nord se îndepărtează de Soare, inelele se închid şi dispar din vedere până când, după 14,73 ani tereştri (la jumătatea orbitei), ele se văd din nou din margine.

Anunțuri

Orbita lui Mercur

Cu excepţia lui Pluto, Mercur are cea mai excentrică orbită. Planul ecuatorului coincide cu planul orbitei sale, ceea ce face ca axa de rotaţie să fie aproape verticală. De aceea, pe planetă nu există anotimpuri, iar unele cratere din apropierea polilor nu sunt luminate niciodată de Soare.

Mercur se roteşte în jurul axei sale de trei ori în perioada în care parcurge orbita circumsolară de două ori. Acest raport neobişnuit între rotaţie şi revoluţie ar face ca un observator de pe Mercur să aştepte 176 de zile terestre ca să răsară din nou Soarele.

Faţă de planul orbitei Pământului, orbita lui Mercur este înclinată cu 7 grade. Deoarece orbita acestei planete se află în interiorul orbitei Pământului, Mercur are faze, exact ca Luna.

Formele orbitelor

Când un obiect se mişcă pe orbită în jurul altui obiect cu masă mai mare, se află în cădere liberă către obiectul mai mare. El are tendinţa de a se mişca cu viteză constantă în linie dreaptă. Pentru că este atras de obiectul mai mare, are o acceleraţie gravitaţională constantă către acesta, ceea ce îl face să aibă o traiectorie curbă.

Toate orbitele închise din natură au formă de elipsă – un cerc alungit. Măsura ăn care o elipsă se deosebeşte de un cerc perfect se numeşte excentricitate. Orbita pe care se mişcă Luna în jurul Pământului nu este foarte excentrică – este aproape circulară. Orbita lui Pluto în jurul Soarelui este mult mai excentrică şi foarte alungită.

Unele  corpuri cereşti se mişcă pe orbite deschise de-alungul unor parabole şi hiperbole.