Mercur – pe cerul lunii martie

Suntem în prima săptămână din luna martie. Pe cerul nopţii se pot observa cu uşurintă 3 dintre planetele Sistemului Solar, Venus şi Jupiter, în vest şi Marte, în est. Dar, imediat după asfinţitul Soarelui, un punct gălbui-pal apare în partea cea mai strălucitoare a amurgului, aproape de Venus. Este planeta Mercur. Să aflăm cum o putem observa.

Mai întâi, localizăm planeta Venus, care este cel mai strălucitor obiect de pe cer, cu excepţia Lunii. Ne aflăm cu ochii în partea vestică a cerului. Acum trebuie doar să coborâm puţin privirea, îndreptată spre ultima lumină  puternică a amurgului. Ar trebui să zărim o lumină gălbuie ştearsă. Este de fapt Mercur, ce străluceşte de 25 de ori mai slab decât Venus. Dacă însă această planetă nu poate fi găsită cu ochiul liber de la început, un binoclu sau aplicaţia android Google Sky Map  ar fi de mare ajutor.

Mercur are o magnitudine aparentă cuprinsă între -2,0 și 5,5 şi este deci, foarte strălucitoare. Dar, planeta nu se îndepărtează niciodată la mai mult de 28⁰ de Soare. Astfel, ea poate fi văzută numai în zori sau la asfinţit, şi numai câteva zile, în fiecare lună.

Se spune că este planeta vizibilă cu ochiul liber cel mai dificil de localizat. Nici marele astronom din Evul Mediu,  Nicolaus Copernicus – cel care a dezvoltat teoria heliocentrică conform căreia  Soarele este centrul sistemului solar, orbitat de planete –  nu a putut surprinde vreodată  apariţia planetei Mercur.

Mercur are cea mai puternică strălucire pe 5 Martie, când se află la cea mai mare distanţă de Soare, urcând astfel mai sus pe cerul nopţii. Aşa că, nu ezita să admiri pentru câteva momente ceva ce nu mulţi oameni au avut şansa să o facă.

Ştiaţi că …?

–  Mercur a fost descoperită prima dată de sumerieni în al treilea mileniu înaintea erei noastre?

–  numele acestei planete a fost dat de romani, după zeul mesager Mercur, din cauza mişcării aparent rapide pe cerul crepuscular?

–  Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare. O zi pe Mercur durează cât 59 de zile terestre, iar un an are 88 de zile terestre?

–  un observator de pe Mercur ar aştepta 176 de zile terestre ca să răsară din nou Soarele?

–  Mercur este cea mai bogată planetă în fier, ce formează un nucleu care reprezintă 42% din volumul planetei? (nucleul Pământului ocupă aproximativ 17 % din volumul său)

–  Mercur are un câmp magnetic de 100 de ori mai slab decât al Pământului? (datorită nucleului)

–  pe suprafaţa planetei există cratere, formate în urma impacturilor cu asteroizi şi comete de acum 3,8 miliarde de ani?

–  Mercur prezintă cele mai mari variaţii termice la suprafaţă – temperatura are o valoare de aproximativ 430⁰ C în timpul zilei şi scade brusc în timpul nopţii, până la -180⁰C?

–  Mercur nu are sateliţi naturali ?

Anunțuri

Mercur – Date Generale

Distanţa medie faţă de Soare –  57.9 milioane km;
Temperatura la suprafaţă –   -180 °C până la 430 °C;
Diametru – 4 875 km;
Volum (Pământ =1) –  0.056;
Numărul de sateliţi –  0;

Perioada de rotaţie –  59 de zile terestre;

Perioada de revoluţie –  88 de zile terestre;

Masa (Pământ =1) –  0.055;

Gravitaţia la Ecuator (Pământ =1) –  0.38;

Observare – poate fi văzut doar câteva zile pe lună, în zori sau la asfinţit.

Relieful planetei Mercur

Întreaga suprafaţă vizibilă a lui Mercur este acoperită cu cratere de impact. Din cauza gravitaţiei (de două ori mai mare decât pe Lună), straturile de materie expulzate în urma impactului sunt groase şi se află la distanţe mici faţă de craterele din care au fost aruncate.

Craterele de impact au diferite dimensiuni, de la cratere mici şi concave, de forma unei cupe, până la un bazin cu diametrul egal cu un sfert de planetă.

Un bazin deosebit de impresionant este bazinul Caloris, care a fost provocat de un asteroid cu diametrul de 100 de km, acum 4 miliarde de ani.  După câteva minute de la formarea acestuia, undele de şoc cauzate de impact s-au focalizat pe partea opusă a planetei, provocând o ridicare masivă într-o zonă de 250000 de km2 şi apariţia unor creste. Aceste creste, cu înălţimi de până la 1.8 km şi lăţimi de 5-10 km sunt unice şi se află dispuse de la nord la sud pe toată suprafaţa lui Mercur.

Alte cratere de impact sunt Craterul Brahms, în vârstă de 3.5 miliarde de ani şi provocat de un asteroid cu diametrul de 97 km sau Craterul Bach, format acum 4 miliarde de ani de un asteroid cu un diametru de 214 km.

Printre cratere, se găsesc câmpii plate de lavă bazaltică solidificată şi culmi cu o înălţime de 1-3 km şi o lungime de până la 500 km.

În ultimul miliard de ani, impacturile au fost mult mai rare, vulcanismul a încetat şi suprafaţa planetei s-a schimbat puţin. Pe măsură ce Mercur s-a răcit, s-a contractat, diametrul scăzând cu 0.1%.

Atmosfera lui Mercur

Cea mai apropiată planetă de Soare are o atmosferă subţire şi  temporară deoarece masa ei este prea mică pentru ca o atmosferă să persiste.

Atmosfera lui Mercur a fost analizată cu telescoape de pe Pământ şi, în 1974, cu un spectrometru cu ultraviolete de la bordul sondei Mariner 10. Cu ajutorul acestora au fost detectate în atmosferă  oxigen (52%), heliu (8%), sodiu (39%) şi hidrogen, potasiu, calciu (1%) – elemente care se pierd şi se regenerează continuu datorită gravitaţiei slabe a planetei.

Hidrogenul şi heliul sunt atrase din fluxul de gaz numit vânt solar, emis permanent de Soare. Celelalte elemente provin din suprafaţa planetei, ridicându-se din când în când în atmosfera rarefiată, datorită impactului dintre ionii din magnetosfera lui Mercur şi particulele micrometeorice ale norului de praf din Sistemul Solar.

Gazele din atmosferă sunt mult mai dense în partea întunecată şi rece a planetei, decât în partea fierbinte luminată de Soare, pentru că moleculele au mai puţină energie pentru a scăpa din sfera gravitaţională a planetei.

Misiune Mercur : Structura

Mercur are o densitate foarte mare. Acest lucru de datorează fierului, care s-a acumulat în centrul planetei în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani, formând un nucleu enorm, cu diametrul de 3600 km.

Mantaua are o grosime de 550 km şi este formată din rocă solidă. Aceasta s-a răcit lent în ultimele miliarde de ani, pe măsură ce erupţiile vulcanice şi scurgerile de lavă au încetat. Astăzi, planeta este inactivă din punct de vedere tectonic.

Al treilea strat, scoarţa, este subţire şi este formată, la fel ca şi mantaua, din silicaţi, în special anortozit. Aceeaşi compoziţie o au şi regiunile muntoase vechi de pe Lună. Nu există oxizi de fier. Spre deosebire de alte planete, aici tot fierul s-a concentrat în nucleu, care produce un câmp magnetic de 100 de ori mai slab decât al Pământului.

Orbita lui Mercur

Cu excepţia lui Pluto, Mercur are cea mai excentrică orbită. Planul ecuatorului coincide cu planul orbitei sale, ceea ce face ca axa de rotaţie să fie aproape verticală. De aceea, pe planetă nu există anotimpuri, iar unele cratere din apropierea polilor nu sunt luminate niciodată de Soare.

Mercur se roteşte în jurul axei sale de trei ori în perioada în care parcurge orbita circumsolară de două ori. Acest raport neobişnuit între rotaţie şi revoluţie ar face ca un observator de pe Mercur să aştepte 176 de zile terestre ca să răsară din nou Soarele.

Faţă de planul orbitei Pământului, orbita lui Mercur este înclinată cu 7 grade. Deoarece orbita acestei planete se află în interiorul orbitei Pământului, Mercur are faze, exact ca Luna.