Alte nebuloase de emisie

Nebuloasa Vulturul

Este situată la 7 000 de ani-lumină de Pământ, într-unul dintre braţele spirale dense ale Căii Lactee, unde se dezvoltă stele tinere, se formează stele noi şi există materie şi forţe care vor declanşa formarea altor stele şi în viitor. Observaţiile asupra acestei nebuloase au adus idei noi în cadrul teoriei despre formarea stelelor.

Văzută în lungimi de undă optice, regiunea este dominată de lumina emisă de roiul de stele tinere strălucitoare M16, cu o vârstă de 5 milioane de ani şi un diametru de 15 ani-lumină. Dar, nebuloasa Vulturul este mult mai mare decât roiul, având un diametru de 70 de ani-lumină.

În 1995, Hubble a transmis nişte imagini în care se observă nişte structuri – Stâlpii Creaţiei – turnuri de materie densă care nu a fost evaporată de radiaţia stelelor tinere locale. Totuşi, radiaţia ultraviolet a stelelor evaporă treptat suprafaţa stâlpilor, printr-un proces numit fotoevaporare.

IC 2944

 

La 5 900 ani-lumină, între constelaţiile Crux şi Centaurus, se găseşte această galaxie – activă şi strălucitoare, luminată de un roi deschis de stele tinere masive. Este faimoasă pentru globulele Bok – nori opaci şi reci de material molecular care se vor prăbuşi şi vor forma stele, ce se profilează pe fundalul ei luminos.

Cea mai mare globulă Bok din IC 2944 are un diametru de 1,4 ani-lumină şi o masă de aproximativ 15 ori mai mared ecât a Soarelui.

DR 21

 

Suntem într-un  un nor molecular imens, cu un diametru de aproximativ 80 de ani-lumină, la 6 000 ani-lumină de Soare,  unde se formează cele mai masive stele din Calea Lactee. O singură stea este de 100 000 ori mai strălucitoare decât Soarele. Aceasta aruncă material stelar fierbinte în norul molecular înconjurător. În jurul ei ar putea exista un disc de materie din care se pot forma planete.

Nebuloasa Trifida

 

La 7 600 ani-lumină de Soare se află  una dintre cele mai tinere  nebuloase de emisie descoperite până acum –  Trifida, numită de John Herschel. Prin telescopul lui de secol XVII, părea să aibă 3 lobi. De fapt lobii sunt nişte filamente întunecate din interiorul şi exteriorul nebuloasei.

Nebuloasa este o regiune de praf şi gaz interstelar, luminată de stelele care se formează în interiorul ei, care se întinde pe o distanţă de 50 de milioane ani-lumină.

Nebuloasa Carina

 Cu o magnitudine de 1, Carina este una dintre cele mai mari şi mai strălucitoare nebuloase de emisie, cu un diametru de peste 200 de ani-lumină. Am parcurs  8 000 de ani-lumină de la Soare. În centru, se găsesc stele tinere ce încălzesc praful şi gazul nebuloasei. Printre acestea sunt stelele de tip spectral O3, cele mai masive şi strălucitoare stele cunoscute. Acest tip de stele a fost descoperit pentru prima dată în Carina, care rămâne regiunea cea mai apropiată de Pământ în care se găsesc astfel de stele. Tot aici se găsesc trei stele Wolf-Rayet, de tip spectral WN, despre care se crede că sunt stele de tip O3 evoluate, care aruncă mari cantităţi de masă în spaţiul interstelar.

Observaţii recente realizate cu telescoape cu infraroşii arată că unele părţi ale nebuloasei se mişcă cu viteze foarte mari – de până la 828 000 km/h – în diverse direcţii. La aceste viteze, ciocnirile dintre norii interstelari încălzesc materia la temperaturi atât de mari, încât aceasta emite raze X cu energie foarte mare.

RCW 49

 Cu un diametru de aproximativ 350 de ani-lumină, RCW 49 este una dintre cele mai productive regiuni în care se formează stele din Calea Lactee. Se crede că aici se găsesc peste 2 200 de stele, aflate în toate stadiile de evoluţie. Astfel, această nebuloasă este o sursă de informaţii despre formarea şi evoluţia stelelor. O observaţie surprinzătoare arată că majoriatatea stelelor sunt înconjurate de discuri de acreaţie – într-o proporţie mult mai mare decât era de aşteptat. După ce au fost studiate în detaliu două dintre discuri, s-a descoperit că sunt formate din materiale necesare apariţiei unor sisteme planetare. Acestea sunt cele mai îndepărtate şi mai difuze discuri observate vreodată, în care este posibil să se formeze planete. Acest lucru sugerează că sistemele solare asemănătoare celui în care neaflăm nu sunt rare în Calea Lactee.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s