Suprafaţa Soarelui

Suprafaţa vizibilă a Soarelui se numeşte fotosferă – un strat de plasmă cu grosimea de 100 km şi cu aspect granular, fiecare dintre granule fiind suprafaţa unei celule de convecţie din interiorul Soarelui.

În acest strat plutesc protuberanţe – noduri de gaz cu un diametru de 1 000 km, susţinute de bucle de câmp magnetic.
Câmpurile magnetice apar pentru că Soarele este un corp format, în mare parte, din particule cu sarcină (ioni), aflate în plasmă, care se roteşte. Diferite părţi ale zonei convective ale Soarelui se rotesc cu viteze diferite (mai repede la ecuator decât la poli), ceea ce distorsionează şi încurcă, în timp, liniile câmpului magnetic. Astfel, apar concentrări ale liniilor câmpului magnetic, care blochează degajarea de căldură din interiorul Soarelui, în unele zone din fotosferă. Acestea sunt regiunile mai reci ale fotosferei, numite pete solare şi având o zonă centrală întunecată – umbra, şi una periferică, de culoare mai deschisă – penumbra.

Alte tipuri de  perturbări sunt produse de linii de câmp deformate ce apar brusc la suprafaţa Soarelui, provocând emiterea unor cantităţi mari de energie, sau de plasma care erupe sub formă de bucle, de-a lungul liniilor de câmp magnetic.

Numărul petelor solare şi al fenomenelor asociate variază în cicluri care durează în jur de 11 ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s