Găurile Negre

Dezvoltarea astronomiei în unde radio, infraroşii, ultraviolet, raze X şi raze gamma a dezvăluit existenţa unor obiecte noi pe care oamenii nu şi le imaginaseră înainte.

Încă din 1783, astronomul John Mitchell a sugerat existenţa găurilor negre ca fiind obiecte cu o masă atât de mare încât nici lumina proprie nu poate scăpa gravitaţiei lor. Ideea a reapărut în 1916, în urma relativităţii generale a lui Einstein, însă găurile negre au rămas doar o curiozitate teoretică încă 44 de ani.

În 1960 au fost lansaţi primii sateliţi cu raze X. Cu ajutorul acestora au fost descoperite stele binare care emit raze X, precum Cygnus X-1 (foto). Acestea au nevoie de o sursă de energie masivă şi compactă care poate fi oferită doar de o gaură neagră.

Descoperirea găurilor negre cu masă stelară a dus la recunoaşterea quasarilorgalaxii îndepărtate, violente, având în centru găuri negre. A fost momentul în care oamenii au început să înţeleagă Universul îndepărtat din perioada de după Big Bang. În imaginea de mai jos se poate observa quasarul HE 1013-2136.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s