Alien

„Nu vă pot minți în privința șanselor, dar…aveți toata mila mea.”
Acest film horror sci-fi are câteva influențe reale, cum ar fi animația suspendată (încetarea temporară a funcțiilor vitale ale organismului, lucru obținut, de exemplu, prin înghețarea acestuia), folosită pentru menținerea în viață a echipajului navei în timpul călătoriilor interstelare ce pot dura câteva decenii (acești astronauți nu puteau călători cu viteze mai mari decât viteza luminii).

Filmul prezintă întâlnirea echipajului cu o creatură (un extraterestru) violentă cu un ciclu de viață delicat. Extraterestrul trece prin 3 faze în cursul filmului. Se naște sub forma unui ou, care produce un fel de păianjen de dimensiunea unui cap, ce are o coadă puternică și o fizionomie imprecisă, asemănătoare cu cea a reptilelor. Acesta se atașează singur primului om pe ca îl întâlnește și, in timp ce se fixează pe fața acestuia, implantează un embrion în stomacul victimei. Apoi păianjenul cade și moare. Embrionul însă supraviețuiește, hrănindu-se cu mâncarea digerată a victimei. În final, embrionul se desface (pe cea mai puțin plăcută cale posibilă) și pornește în urmărirea și uciderea echipajului navei.

Fiecare element al ciclului de viață poate fi găsit în natură la paraziți, viespii și alte insecte colonizatoare. Suspansul filmului este dat de decizia producătorilor de a lăsa evenimentele să se desfășoare fără a oferi explicații prea multe – cel care vizionează filmul trebuie el însuși să completeze ciclul de viață.
Din păcate, există și câteva aspecte ciudate. În primul rând, adultul reușește cumva să crească de la 30 centimetri la 2 metri în doar câteva ore. Extraterestrul prezintă, de asemenea, pe parcursul vieții un acid puternic în locul sângelui uman. Pentru ca acest lucru să funcționeze, extraterestrul ar trebui să fie construit din Teflon, luând în considerare că orice țesut organic ar fi distrus de acid.

Eternal Sunshine of the Spotless Mind

„Am ieșit afară. Nu mai am nicio amintire.”
Personajul principal, Joel, descoperă că iubita sa, Clementine, i-a șters amintirile relației lor. Dezamăgit și supărat, el se duce la compania ce a efectuat procedura și cere să îi fie ștearse și celelalte amintiri.
Totuși, în cursul procedurii el realizează că vrea să păstreze amintirile până la urmă, și începe să se împotrivească ștergerii.

Această ștergere a memoriei selective depășește cu mult tehnologia actuală, dar există câteva motive bune să ne gânim că ea nu ar putea fi imposibilă. Câteva forme de nebunie afectează anumite tipuri ale memoriei – de exemplu demența semantică, care vizează doar cunoașterea reală a lumii, și nu amintirille vieții „personale.”

În mod rațional, filmul proiectează memoria ca o rețea de legături. În a doua jumătate activă, Joel doarme în timp ce tehnicienii îi „operează” mintea. Noi urmărim în timp ce el trece de la amintirile relației sale recente la acelea din copilărie.
Fiecare amintire cu care protagonistul se confruntă este identificată și ștearsă de către tehnicieni. Acest lucru conduce la secvențe spectaculare în care el aleargă prin librării, în tmp ce cărțile dispar de pe rafturi sau iese afară dintr-o casă a cărei pereți dispar unul câte unul.